Related Articles

Penibila Elena Lasconi, disperată să ajungă la Cotroceni

decembrie 17, 2024

Liderul Romilor din Romania ,Nicolae Păun revine în Parlament

decembrie 17, 2024

Presedintele Partidei Romilor Pro-Europa ,Nicolae Paun îi îndeamnă pe romi să voteze cu candidatul care le reprezintă cel mai bine interesele și valorile în care cred

decembrie 3, 2024

Cazul Monica Macovei readuce în atenţia publică malformata noastră justiţie.

Un preşedinte cu rădăcini adânc înfipte în vechiul sistem s-a gândit, îndată după ce a fost ales, să plămădească un monstru din rădăcinoase de aceeaşi sorginte cu el cu care să conducă ţara prin teroare. A scos din joben un fost procuror comunist, o doamnă plină de ifose şi vocalize reformatoare, care a debutat în noua epocă anchetând pe cei arestaţi ilegal la protestele din 13 – 15 iunie 1990 din Bucureşti.  Monica Macovei – căci despre domnia sa este vorba – a recunoscut la vremea respectivă într-un interviu din Evenimentul Zilei că da, a acţionat în calitate de procuror la Unitatea de la Măgurele unde erau deţinuţi ilegal protestarii din Piaţa Universităţi şi unde „nu a văzut nici un act de violenţă„. Halal respect pentru adevăr! Din start, de sub noua blană, i-a ieşit la iveală năravul originar.

Şi ce dacă această “orbire” o descalifica în raport cu adevărul, în raport cu aspiraţiile post – revoluţionare ale României? Pentru Traian Băsescu nu a contat! Fiind exact instrumentul de retorsiune de care acesta avea nevoie ca să-şi reducă la tăcere adversarii, Monica Macovei a fost instalată la ordinul lui ca Ministru al Justiţiei pentru a deschide, chipurile, o nouă eră: era “luptei anticorupţie”. Când, de fapt, ea a deschis o cutie a Pandorei din care veninuri ale trecutului au început să se prelingă peste legi şi principii morale mutilându-le şi pervertindu-le.

O colcăială de expiraţi şi copii de expiraţi din rezervaţia  fostei justiţii comuniste a ancrasat pe loc mecanismele de dreptate ale acestei ţări eclozând, în final, un monstru.

După chipul şi asemănarea tatălui Băsescu şi mamei Macovei progenitura lor a ieşit cu multiple malformaţii: un sistem de justiţie bazat pe şantaj (arhiva SIPA), pe poliţie politică, pe abuzuri grosolane şi, la limită, chiar pe crime comise fără scrupule când celelalte “soluţii” eşuau.

Dintr-o cauză nobilă şi necesară, lupta anticorupţie a devenit o cauză total compromisă. Aşa zisa justiţie din spatele ei s-a dovedit a fi un instrument perfid, de protejat caractere mizere şi de executat inamici nealiniaţi.

Sistemul nou creat de “rădăcinoasa” Macovei a adus în scenă doar buruieni ce-şi trăgeau seva din hulitul sistem “vechi”: Laura Kovesi, Raluca Prună, Oana Hăineală, Augustin Lazăr…

Ostentativa paradă a cătuşelor, mascaradele înscenate unor incomozi precum Decebal Traian Remeş ori Stan Mustaţă împinşi cu cinism, exemplar, spre lumea cealaltă, cruzimea cu care au fost trataţi bolnavi în fază terminală precum Dan Adamescu şi, mai recent, Rudel Obreja, caracterizează cum nu se poate mai sugestiv monstrul băsisto – macovist care a compromis total ideea de justiţie independentă şi de luptă anticorupţie.

În extrema cealaltă, a orbirii complice, torţionari de vremuri noi, cu năravuri vechi, precum procurorii Negulescu – Portocală, Onea, Eva, Papici, Țuluș, Man şi judecători cu partizanate politice de baricadă precum Cristi Danileţ, Camelia Bogdan, Alexandra Lăncrănjan ş. a. au fost şi sunt protejaţi până în pânzele albe de acest sistem judiciar toxic.

Nu doar că aceste găşti de slujitori ai abuzurilor n-au reuşit nimic notabil în misiunea lor de a combate adevărata corupţie din România, dar au ruinat şi încrederea românilor, atâta câtă mai era, în justiţie şi justiţiari.

Câteva cazuri, de larg interes public, dar şi de uriaşă batjocură instituţională demonstrează câtă minciună şi descalificantă slugărnicie guvernează actul de justiţie din România.

Procesul de la Caracal a fost, ani de zile, dinadins mutilat şi dirijat pe piste false doar pentru a nu se ajunge la adevăraţii vinovaţi.  Militari cu instincte vii, detaşaţi în zonă, degustau periodic în cadrul practicilor lor sexuale trufandale livrate de clanuri de proxeneţi şi traficanţi locali, iar lucrul acesta nu era bine să se afle. Ce mai contează adevărul când trebuie protejaţi parteneri strategici!?

Dosarul fraudării alegerilor de la Sectorul 1 din Bucureşti reprezintă şi în prezent o muşamalizare scandaloasă a celei mai flagrante hoţii din istoria electorală post-revoluţionară a României. În ciuda probelor filmate incontestabile şi a unor declaraţii zdrobitoare de participanţi şi martori, doamna Clotilde Armand şi gaşca ei de infractori de la USR rămân în continuare de neatins. Înalte ordine, întru cocoloşirea relaţiei franco – române, au interzis până şi audierea doamnei Armand, ce să mai vorbim de punerea ei sub acuzare.

Despre domnul procuror Portocală şi dosarul său de la SIIJ (secţie între timp desfiinţată tot ca parte a spălării unor fărădelegi comise de batalioanele de elită ale Laurei Kovesi) nu se mai aude nimic. Omul este tot în libertate şi, când are chef, dă răspunsuri cinice la întrebări paravan.

Iar impetuosul MCV nu se poticneşte în toate aceste oribilităţi ale justiţiei române vizibile de la o poştă ci în ambiţia absolut viscerală a unor progresişti de la Bruxelles şi de la Bucureşti de a modifica legile justiţiei astfel încât să renască vânătoarea de vrăjitoare de pe vremea “zeiţei dreptăţii”.

Corupţia celor care ar trebui să lupte cu corupţia depăşeşte, sub ochii noştri, cele mai detestabile recorduri.

Procurorii Sprâncu şi Iaşinovschi care şi-au bătut joc de dosarul fraudării alegerilor de la Sectorul 1, procurorul Liviu Vasilescu responsabil de incredibile erori de procedură în cazul Caracal, nu doar că reprezintă o ruşine pentru tagma magistraţilor dar sunt lăsaţi în libertate tocmai parcă pentru a se demonstra că nelegiuiţii sistemului, atunci când fac ce li se ordonă, nu au de ce se teme.

Au ajuns până acolo, în demersul mizerabil de a deveni intangibilii naţiei, încât au eliminat din legile justiţiei sancţiunea pentru magistraţii care încalcă deciziile CCR şi ale ÎCCJ. Curat neconstituţional, dar securitatea proprie trece inainte de orice.

Şi aceşti satrapi pretind respect şi ascultare fără crâcnire. Ei să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra oricui dar, atunci când ei greşesc, să nu îi poată atinge nimeni!

Credeţi că după accidentul grav de maşină comis de Monica Macovei vor deschide vreun dosar penal împotriva acesteia? Nici macar nu au audiat-o pana acum! Credeti că cineva din lumea lor de corbi va cuteza să o confrunte, de-a binelea, cu adevăratele rigori ale legii? Că moraliştii de serviciu care au făcut scut în jurul lui Dan Barna, care o ţin în braţe cu nemărginită tandreţe dar şi nesimţire pe Clotilde Armand, care acum urlă împotriva plagiatelor lui Ciucă, şi Bode dar care, când a fost vorba de plagiatul lui Kovesi, au tăcut mâlc, credeţi că vreunul dintre aceştia va sări să demaşte vinovăţia Monicăi Macovei şi tupeul infinit al acesteia de a încerca să mintă în faţă un popor întreg sustinand că motociclistul ar fi intrat în ea şi nu invers?

O întreagă filozofie a renaşterii morale la români a fost construită în jurul ideii de luptă împotriva corupţiei. S-au proţăpit în faţa naţiunii ca promotori ai acestei idei măreţe cele mai jegoase caractere, cele mai impure figuri politice, cohorte de parveniţi inepţi şi de intelectuali oportunişti care au simţit gustul sângelui şi mirosul banilor.

O perfidă demagogie pentru sucit minţile naivilor a fost aruncată în luptă pentru a legitima ticăloşii făcute în numele bunelor intenţii.

Ne-au trebuit ceva ani şi experienţe pentru a înţelege că cei mai vocali propovăduitori ai anticorupţiei sunt şi cei mai venali corupţi.

Acum, că am înţeles, întrebarea este: cum dracu’ scăpăm de ei?