Related Articles
E nedrept şi neadăvărat.Vanghelie nu-i analfabet. A făcut liceul, e dreapt în vreo douăzecei de ani, în parte la seral, şi-a dat şi BAC-ul, în condiţii obscure şi în marginea legii. Şi nici prost nu este. Are inteligenţa nativă a şmecherului de Ferentari, un descurcăreţ, un „hoţ”, în sensul admirativ acordat de inconştientul public unui cuvânt de ruşine.
Insă Vanghelie are şi o problemă. De verb. De comunicare. De logica în
exprimare. Suferă de „analfabetism funcţional”, în limbaj savant. Omul e vag
şcolit, ştie oarecum să citească, dar nu înţelege ce citeşte, uneori nici ce
spune. Nu are proprietatea cuvintelor, nu le ştie sensul, iar gramatica lui e
harcea-parcea. A devenit celebru din ziua în care un moderator de televiziune
i-a cerut să conjuge verbul „a fi” A început, ajutat, cu eu sunt… tu eşti…
şi s-a oprit siderat. Omul nu ştia ce înseamnă „conjugare”, o noţiune la
îndemâna unui copil de clasa a cincea. Şi a întrat pe vecie în istorie drept
„primarul care este” şi primarul „almanahe”.
Pe internet, perlele lui Vanghelie sunt cu miile; „sunt natural ca brânza de
oaie“; „soarta mea a fost hotărâtă de destin”; „sumele alocate transportului în
comun sunt infirme”; „este anormal să mergem cu maşinile şi cu transportul în
comun care mergem”; „deci prezenţa mea e datorită stării Bucureştiului în care
ne aflăm” etc.etc.
În simplitatea lui, Vanghelie e onest. Are o părere proastă despre colegi mai şcoliţi ca el, şi o şi spune, „nişte lepre”.
Ştie că unii îl cred prost, nu-i contrazice, dar nuanţează, „nu cred că sînt
chiar eu cel mai prost, sunt singurul…“. Excedat, are orgoliile lui: „Nu mă
interesează faptul că la şcoala copiii îi spun lui fiu-meu că „taică-tu e un
prost”, într-un final o să spună că are un tată care a lăsat ceva în
urma”. Nu e vorba de ce va lăsă în urmă ci de ce a acumulat Vanghelie cel strângător.
Nu ştie să-l conjuge pe „a fi”, dar s-a arătat îndemânatec în a-l pune în
practica pe „a avea”. Are o avere frumuşică, nu toată la vedere, suficientă sa
schimbe maşini de lux la fel de des ca ciorapii. Cum a facut-o nu e greu de
bănuit. A fost amestecat în privatizări cu cântec, a cheltuit în prostie bani
publici pe vangheleioane şi pe economate falimentare, însă justiţia, legată la
ochi, nu l-a dovedit.
Acum Vanghelie vrea din nou primar .
Vrea „rebranduire”, „reschimbare de look”.
La mai mare, nea Vanghelie! Eşti speranţa noastră. Ultima.