Related Articles

Premierul Marcel Ciolacu atacă Partidul Național Liberal și critică administrațiile locale unde sunt implicați și liberalii, inclusiv Primăria Capitalei

februarie 1, 2024

Angajatii de la Totul Verde merită tot respectul nostru!

ianuarie 27, 2024

Piedone si-a luat “tolba “ cu sesizări și reclamații in spate și a luat la picior sectorul

septembrie 18, 2023

 E nedrept şi neadăvărat.Vanghelie nu-i analfabet. A făcut liceul, e dreapt în vreo douăzecei de ani, în parte la seral, şi-a dat şi BAC-ul, în condiţii obscure şi în marginea legii. Şi nici prost nu este. Are inteligenţa nativă a şmecherului de Ferentari, un descurcăreţ, un „hoţ”, în sensul admirativ acordat de inconştientul public unui cuvânt de ruşine.

Insă Vanghelie are şi o problemă. De verb. De comunicare. De logica în exprimare. Suferă de „analfabetism funcţional”, în limbaj savant. Omul e vag şcolit, ştie oarecum să citească, dar nu înţelege ce citeşte, uneori nici ce spune. Nu are proprietatea cuvintelor, nu le ştie sensul, iar gramatica lui e harcea-parcea. A devenit celebru din ziua în care un moderator de televiziune i-a cerut să conjuge verbul „a fi” A început, ajutat, cu eu sunt… tu eşti… şi s-a oprit siderat. Omul nu ştia ce înseamnă „conjugare”, o noţiune la îndemâna unui copil de clasa a cincea. Şi a întrat pe vecie în istorie drept „primarul care este” şi primarul „almanahe”.

Pe internet, perlele lui Vanghelie sunt cu miile; „sunt natural ca brânza de oaie“; „soarta mea a fost hotărâtă de destin”; „sumele alocate transportului în comun sunt infirme”; „este anormal să mergem cu maşinile şi cu transportul în comun care mergem”; „deci prezenţa mea e datorită stării Bucureştiului în care ne aflăm” etc.etc.

În simplitatea lui, Vanghelie e onest. Are o părere proastă despre colegi  mai şcoliţi ca el, şi o şi spune, „nişte lepre”. Ştie că unii îl cred prost, nu-i contrazice, dar nuanţează, „nu cred că sînt chiar eu cel mai prost, sunt singurul…“. Excedat, are orgoliile lui: „Nu mă interesează faptul că la şcoala copiii îi spun lui fiu-meu că „taică-tu e un prost”, într-un final o să spună că are un tată care a lăsat ceva în urma”. Nu e vorba de ce va lăsă în urmă  ci de ce a acumulat Vanghelie cel strângător. Nu ştie să-l conjuge pe „a fi”, dar s-a arătat îndemânatec în a-l pune în practica pe „a avea”. Are o avere frumuşică, nu toată la vedere, suficientă sa schimbe maşini de lux la fel de des ca ciorapii. Cum a facut-o nu e greu de bănuit. A fost amestecat în privatizări cu cântec, a cheltuit în prostie bani publici pe vangheleioane şi pe economate falimentare, însă justiţia, legată la ochi, nu l-a dovedit.

Acum Vanghelie vrea din nou primar .  Vrea „rebranduire”, „reschimbare de look”.
La mai mare, nea Vanghelie! Eşti speranţa noastră. Ultima.