Economia mondială se dovedește mai rezilientă decât anticipează mulți analiști, în pofida războaielor, șocurilor energetice și tensiunilor comerciale, iar indicatorii economici de frecvență ridicată sugerează că activitatea ar putea rămâne solidă în următoarele luni, susține lordul Jim O’Neill, economistul britanic care a consacrat acronimul BRIC. El avertizează însă că evoluția inflației va fi decisivă pentru randamentele investițiilor în următorii ani, în timp ce ascensiunea economică a Asiei va continua să schimbe centrul de greutate al economiei mondiale.

Într-o analiză a tendințelor economice globale, în cadrul evenimentului Wealth and Investment Forum, Jim O’Neill a arătat că indicatorii urmăriți de el sugerează o evoluție mai bună a economiei mondiale decât ar lăsa să se înțeleagă discursul public despre riscurile economice și geopolitice. Potrivit economistului, datele recente privind comenzile, stocurile și comerțul internațional oferă motive pentru un optimism prudent în privința următoarelor luni.

„Economia mondială se descurcă mult mai bine decât cred, poate în mod surprinzător, mulți dintre cei care se așteaptă în continuare la o deteriorare”, a fost mesajul central al analizei sale.

O’Neill a subliniat că este important să se facă diferența între reziliența reală a economiei mondiale și posibilitatea ca evoluțiile favorabile să fie doar temporare. Indicatorii economici urmăriți lunar arată însă că activitatea rezistă în pofida unor șocuri succesive, de la războiul din Ucraina și crizele energetice până la schimbările climatice și bolile infecțioase.

Centrul de greutate al economiei mondiale s-a mutat spre Asia

Una dintre principalele schimbări structurale evidențiate de economist este deplasarea centrului de greutate al economiei mondiale spre est, pe fondul creșterii economice a Chinei și Indiei.

O’Neill a explicat că, în anii 1990, distribuția produsului intern brut global era foarte diferită de cea actuală. În ultimele decenii, ponderea economiilor asiatice a crescut, iar această tendință este departe de a se fi încheiat.

Economistul consideră că este dificil de identificat factori care să inverseze fundamental această evoluție în actualul secol.

China și India sunt, în analiza sa, cele două economii care au depășit în mod clar estimările formulate în urmă cu aproximativ 25 de ani. O’Neill a spus că amploarea performanței economice a Chinei l-a surprins chiar și pe el, în pofida faptului că urmărește evoluția țării de mai multe decenii.

India începe, la rândul său, să înregistreze o traiectorie care îi consolidează rolul în economia globală.

Aceste evoluții explică, în opinia economistului, de ce China ocupă un loc central în dezbaterile despre geopolitică și economie. Creșterea celor două economii contribuie la redistribuirea puterii economice globale, cu efecte asupra comerțului, investițiilor și piețelor financiare.

O’Neill este cunoscut pentru introducerea acronimului BRIC, în 2001, pentru Brazilia, Rusia, India și China, grup de economii despre care anticipa că vor câștiga o influență tot mai mare în economia mondială. Ulterior, grupul a devenit cunoscut sub denumirea BRICS, după extinderea sa.

SUA reprezintă aproximativ jumătate din capitalizarea bursieră mondială, dar această pondere ar putea fi greu de menținut

Unul dintre paradoxurile evidențiate de economist este diferența dintre performanța relativă a economiei americane și dominația Statelor Unite pe piețele de capital.

Potrivit lui O’Neill, Statele Unite au înregistrat în acest secol o creștere economică mai redusă decât se anticipa în urmă cu aproximativ 25 de ani, la fel ca majoritatea economiilor dezvoltate și a celorlalte regiuni analizate.

Cu toate acestea, piața americană de acțiuni reprezintă în prezent aproximativ 50% din capitalizarea bursieră mondială, ceea ce reflectă concentrarea valorii companiilor listate în SUA.

Economistul pune sub semnul întrebării posibilitatea ca această pondere să se mențină pe termen lung.

„Întrebarea este dacă Statele Unite vor reuși să își mențină, peste un deceniu, o pondere de 50% din capitalizarea piețelor globale”, este ideea ridicată de O’Neill în analiza sa.

El consideră că menținerea unei asemenea ponderi ar fi mai ușor de explicat dacă inteligența artificială ar genera o transformare economică suficient de amplă pentru a accelera semnificativ creșterea productivității în SUA.

În lipsa unui asemenea impuls, economistul consideră dificil de susținut că dominația actuală a pieței americane va continua neschimbată.

Inteligența artificială poate susține productivitatea, dar evaluările bursiere ridică întrebări

O’Neill a abordat și impactul inteligenței artificiale asupra economiei, susținând că tehnologia ar putea contribui la creșterea productivității și la compensarea efectelor negative ale îmbătrânirii populației.

În opinia sa, efectele economice ale AI vor depinde în mare măsură de răspândirea tehnologiei în economie și de capacitatea companiilor de a o utiliza pentru a produce mai mult cu mai puține resurse.

Economistul consideră că inteligența artificială nu ar trebui privită exclusiv prin prisma riscului de înlocuire a locurilor de muncă. Dacă este utilizată pe scară largă, aceasta ar putea îmbunătăți eficiența în numeroase activități și ar putea susține creșterea economică pe termen lung.

Un asemenea câștig de productivitate ar avea implicații și pentru politica monetară. Dacă economia poate crește mai rapid fără să genereze presiuni inflaționiste suplimentare, băncile centrale ar putea avea mai mult spațiu pentru a gestiona dobânzile.

O’Neill a avertizat însă că evaluările ridicate ale companiilor asociate cu inteligența artificială presupun îndeplinirea mai multor condiții favorabile. El a remarcat că există motive de îngrijorare cu privire la sustenabilitatea valorilor de piață construite în jurul acestei tehnologii.

Prin urmare, potențialul economic al AI trebuie separat de ipoteza că toate investițiile actuale în domeniu vor genera randamentele așteptate.

Inflația, riscul major pentru randamentele investițiilor în următorul deceniu

Deși inteligența artificială domină o mare parte a discuțiilor despre perspectivele economice, O’Neill consideră că inflația ar putea fi factorul cu cel mai mare impact asupra investițiilor în anii următori.

Economistul urmărește de aproximativ trei decenii așteptările inflaționiste ale populației, inclusiv prin sondajele realizate de Universitatea din Michigan în Statele Unite.

În opinia sa, aceste date sunt importante deoarece reflectă percepțiile oamenilor asupra evoluției prețurilor, nu doar estimările investitorilor și ale participanților la piețele financiare.

Așteptările inflaționiste au crescut după pandemia de COVID-19 și după șocurile globale care au urmat, în special cele asociate energiei și războiului din Ucraina.

Deși indicatorii au coborât de la maximele înregistrate, O’Neill a remarcat că așteptările inflaționiste din SUA rămân peste nivelurile caracteristice unei mari părți a perioadei de după Războiul Rece.

Această evoluție justifică prudența băncilor centrale, în condițiile în care revenirea inflației ar putea obliga autoritățile monetare să mențină dobânzile ridicate sau să le majoreze din nou.

„Dacă ne aflăm în primele etape ale unei reveniri la un mediu inflaționist asemănător celui din anii 1960, următorul deceniu nu va fi unul bun pentru numeroase active financiare”, este avertismentul transmis de economist.

În schimb, dacă băncile centrale reușesc să readucă inflația într-un interval controlabil, mediul investițional ar putea rămâne favorabil activelor riscante.

Îmbătrânirea populației pune presiune pe creșterea economică

Pe termen lung, creșterea economică depinde în principal de două componente: evoluția populației active și productivitatea muncii.

O’Neill a subliniat că țările care se confruntă cu scăderea populației apte de muncă vor avea nevoie de câștiguri mai mari de productivitate pentru a-și menține ritmul de creștere economică.

Problema este relevantă în special pentru China și pentru numeroase state europene, unde îmbătrânirea populației și reducerea forței de muncă disponibile pot limita potențialul de creștere.

În cazul Germaniei, economistul a evidențiat provocările demografice cu care se confruntă cea mai mare economie europeană.

În acest context, el consideră că imigrația poate avea un rol important în susținerea piețelor muncii din unele economii europene, inclusiv din Germania, în pofida controverselor politice asociate acestui subiect.

Statele care nu reușesc să compenseze declinul populației active printr-o productivitate mai ridicată riscă să înregistreze o creștere economică mai slabă.

SUA ocupă însă o poziție particulară, potrivit lui O’Neill, deoarece combină o populație numeroasă cu o evoluție relativ favorabilă a productivității. Această combinație ar putea permite economiei americane să continue să performeze mai bine decât anticipează unii analiști.

Indonezia și Nigeria, economii de urmărit pe termen lung

Dincolo de China și India, economistul a indicat și alte economii care ar putea câștiga importanță în următoarele decenii.

Indonezia se remarcă prin dimensiunea populației și prin potențialul de creștere, însă valorificarea acestuia depinde de îmbunătățirea productivității.

O’Neill a spus că a început să lucreze cu un grup de colegi din mediul academic la o platformă de analiză economică menită să reia unele dintre proiecțiile pe termen lung asociate cercetărilor sale anterioare privind economiile emergente.

Primele rezultate ale acestei analize indică Indonezia drept una dintre țările care ar putea deveni importante pentru investiții, dacă reușește să își îmbunătățească productivitatea.

Economistul a atras atenția și asupra Africii, unde mai multe state beneficiază de perspective demografice favorabile. O populație în creștere poate susține dezvoltarea economică, însă numai dacă este însoțită de investiții, instituții funcționale și creșterea productivității.

Nigeria este unul dintre exemplele menționate de O’Neill, având o pondere importantă în populația continentului african.

În opinia sa, economiile africane care vor reuși să transforme avantajul demografic în creștere a productivității ar putea dobândi o importanță mult mai mare în economia mondială.

Comerțul internațional nu a dispărut, în pofida discursului despre sfârșitul globalizării

O’Neill a contestat și ideea că globalizarea ar fi ajuns la final, indicând datele comerciale drept un instrument important pentru evaluarea evoluției economiei mondiale.

El a evidențiat exporturile Coreei de Sud, ale cărei date sunt publicate rapid și oferă indicii despre dinamica schimburilor comerciale internaționale.

Economistul urmărește de aproximativ 20 de ani acești indicatori, pe care îi consideră relevanți pentru înțelegerea evoluției comerțului mondial.

„Este foarte la modă să se spună că globalizarea s-a încheiat”, a remarcat O’Neill, contestând ideea că această tendință ar descrie în mod corect situația economică actuală.

Potrivit economistului, datele comerciale și indicatorii de frecvență ridicată sugerează că activitatea economică mondială continuă să reziste, chiar dacă discursul public pune accentul pe fragmentarea geopolitică și pe schimbările din relațiile comerciale.

El a arătat că indicatorii privind comenzile noi și stocurile oferă, de asemenea, semnale favorabile. În SUA, de exemplu, comenzile noi nu indică în prezent deteriorarea pe care ar sugera-o o creștere îngrijorătoare a stocurilor în paralel cu slăbirea cererii.

O’Neill a spus că această combinație îi oferă motive să considere că următoarele luni ar putea fi relativ bune pentru economia americană și pentru alte economii.

Inclusiv în cazul Marii Britanii, unde percepția publică asupra economiei este adesea negativă, indicatorii urmăriți de economist arată semne mai favorabile decât ar sugera discursul public.

Pentru Europa și pentru economiile dependente de exporturi, inclusiv Germania, evoluția comerțului internațional rămâne un reper important pentru evaluarea perspectivelor economice.

În ansamblu, analiza lui Jim O’Neill indică două tendințe care vor influența economia mondială în anii următori: mutarea centrului de greutate economic spre Asia și nevoia economiilor dezvoltate de a compensa provocările demografice prin creșterea productivității.

Pe termen scurt, însă, reziliența economiei globale nu elimină riscurile. Evoluția inflației, reacția băncilor centrale și capacitatea inteligenței artificiale de a produce câștiguri reale de productivitate vor conta decisiv pentru perspectivele economice și pentru randamentele investițiilor.