Mișcarea „Lista Studenților” din Serbia, care a obținut o victorie electorală majoră în fața partidului fostului președinte Aleksandar Vučić, se pregătește să înceapă negocierile pentru formarea unui nou guvern, relatează The Guardian.

Deși a câștigat alegerile după doi ani de proteste antiguvernamentale, mișcarea nu are un lider oficial și nici experiență în administrarea țării, ceea ce ridică întrebări privind modul în care va conduce instituțiile și va pune în aplicare reformele promise.

Susținătorii Listei Studenților au ieșit luni în stradă pentru a sărbători înfrângerea lui Vučić, a cărui dominație asupra politicii sârbe s-a încheiat după 14 ani. Rezultatul electoral vine în urma unui val de proteste declanșat de prăbușirea acoperișului unei gări din Novi Sad, în urma căreia 16 persoane au murit.

Potrivit rezultatelor preliminare publicate de Centrul pentru Alegeri Libere și Democrație din Belgrad, după numărarea a 100% din eșantioanele de buletine de vot, Lista Studenților a obținut 53% din voturi, echivalentul a 141 de mandate în parlamentul cu 250 de locuri.

Partidul Progresist Sârb (SNS), condus de Vučić, a primit 39% din voturi și 103 mandate. Restul locurilor au revenit reprezentanților partidelor minorităților naționale.

O mișcare fără lider oficial trebuie să desemneze premierul și miniștrii

Deși a obținut o majoritate parlamentară, Lista Studenților nu a anunțat încă pe cine va propune pentru funcția de prim-ministru și pentru celelalte poziții din guvern. Mișcarea a fost construită în jurul unui model de decizie colectivă, fără o ierarhie clară, iar candidații săi provin din medii profesionale diferite, de la mediul academic la agricultură și artă.

Printre figurile cunoscute ale mișcării se numără Ilija Srdanović, cardiologul care a condus lista de candidați, Dejan Šoškić, fost guvernator al băncii centrale, și Radomir Saičić, profesor de chimie la Universitatea din Belgrad, care a vorbit în numele mișcării după anunțarea victoriei.

Ana Mirković, specialistă în educație universitară, psiholog și candidată pe lista studenților, a declarat că membrii mișcării sunt conștienți de responsabilitatea care le revine.

„Nu considerăm rezultatul alegerilor ca pe o dobândire a puterii și a privilegiilor, ci ca pe asumarea unei datorii istorice față de propriul nostru popor și față de propriii noștri copii”, a afirmat aceasta.

Mirković a declarat pentru The Guardian că prima prioritate a viitorului guvern este „detoxifierea socială și psihologică” a țării.

Combaterea corupției și reformarea instituțiilor, principalele obiective

În cei 14 ani de guvernare ai lui Vučić, partidul său și-a extins influența asupra mass-mediei, sistemului judiciar și altor instituții publice. Alegerile au fost marcate, potrivit criticilor, de nereguli în înregistrarea alegătorilor, dezechilibre în reflectarea campaniei electorale și acuzații privind mituirea alegătorilor.

Programul Listei Studenților pune accent pe combaterea corupției și restabilirea statului de drept. Printre propuneri se numără înființarea unei unități de poliție independente, care să răspundă în fața procurorilor, nu a Ministerului de Interne, precum și îndepărtarea din sistem a polițiștilor care au legături cu grupări de crimă organizată.

Mișcarea vrea, de asemenea, să interzică numirea persoanelor loiale partidelor politice în companiile de stat și să introducă mecanisme independente de control public asupra contractelor majore de infrastructură, pentru a limita utilizarea abuzivă a fondurilor publice.

Mirković a declarat că noul guvern intenționează să pună capăt unui „sistem de intimidare” care ar fi alimentat frica și polarizarea în societate. Printre măsurile anunțate se numără deschiderea mass-mediei, eliminarea presiunilor asupra angajaților din sectorul public și oprirea a ceea ce candidata a numit „violență instituțională”.

Obiectivul declarat este reconstruirea instituțiilor prin transparență financiară, depolitizarea sistemului judiciar și reformarea educației și sănătății. Mișcarea susține că trebuie să împiedice repetarea situației în care instituțiile statului ajung sub controlul intereselor politice.

Provocarea tranziției de la proteste la guvernare

Victoria electorală nu elimină dificultățile cu care se va confrunta noua majoritate. Instituțiile publice sunt populate de funcționari numiți în timpul guvernării precedente, iar schimbarea modului de funcționare a acestora ar putea fi complicată.

O situație asemănătoare s-a întâlnit în Ungaria, unde partidul Tisza, condus de Péter Magyar, a pus capăt în această primăvară celor 16 ani de guvernare ai lui Viktor Orbán. În ambele cazuri, schimbarea politică este urmată de provocarea reformării unor instituții consolidate în timpul administrațiilor precedente.

Analistul Dušan Vučićević a declarat că mișcarea studențească a insistat încă de la început asupra necesității de a rezolva problemele interne ale Serbiei și de a reforma instituțiile „de la nivel național până la nivel local”.

Acesta a subliniat însă că succesul modelului de mobilizare politică al studenților nu înseamnă automat că el poate fi replicat în alte țări.

„Acest experiment de democrație de la bază a obținut, în cele din urmă, peste 50% din voturi”, a declarat Vučićević pentru Agence France-Presse, adăugând că nu este clar dacă un model similar ar putea funcționa în alte state.

Nikola Burazer, director de programe la Centrul pentru Politică Contemporană din Belgrad, a atras atenția asupra necesității ca procesul decizional al mișcării să fie accelerat. Selecția candidaților a durat luni întregi, iar formarea guvernului va impune luarea unor decizii într-un interval mai scurt.

„După ce oamenii vor termina să sărbătorească și să reflecteze asupra a ceea ce s-a întâmplat ieri, ne vom concentra puțin mai mult asupra viitorului și asupra modului în care va arăta guvernul. Acum douăzeci și patru de ore, toate acestea păreau o fantezie”, a declarat Burazer.

Relațiile cu UE și Rusia, printre dosarele încă neclarificate

În timpul campaniei, Lista Studenților a evitat să pună în prim-plan subiectele controversate de politică externă, inclusiv relațiile Serbiei cu Uniunea Europeană și Rusia.

Kremlinul a transmis luni că speră ca viitorii lideri de la Belgrad să înțeleagă că menținerea cooperării cu Rusia este în interesul Serbiei. Vučić, care a păstrat relații strânse cu Moscova în timpul mandatului său, a pus înfrângerea partidului său pe seama „sprijinului direct al diverselor țări europene și al statului profund american, același care se opune și președintelui Trump”.

În schimb, mai mulți lideri europeni și-au exprimat sprijinul pentru noua direcție politică a Serbiei.

Președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy a descris rezultatul drept „un nou capitol în istoria țării și a poporului său” și a transmis că Ucraina dorește Serbiei succes, dezvoltare și relații apropiate cu comunitatea europeană.

Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că Berlinul va sprijini activ parcursul european al Serbiei. El a afirmat că solicitările studenților privind statul de drept, combaterea corupției și respectarea libertăților fundamentale au avut un ecou puternic în rândul alegătorilor.

Victoria mișcării ar putea avea un impact și asupra altor mobilizări studențești din Europa, în care tinerii au cerut îmbunătățirea sistemelor de educație și a perspectivelor de viitor. Rămâne însă de văzut în ce măsură mișcarea din Serbia va reuși să transforme mobilizarea de stradă și victoria electorală într-un program coerent de guvernare.

Calendarul formării noului guvern

Constituția Serbiei prevede ca noul parlament să se întrunească în cel mult 30 de zile de la anunțarea rezultatelor oficiale ale alegerilor. După constituirea legislativului, există un termen de 90 de zile pentru formarea noului guvern.

Serbia trebuie să organizeze și alegeri prezidențiale înainte de 27 decembrie, potrivit articolului, după ce Vučić a demisionat pentru a putea candida la funcția de prim-ministru.

Până la desemnarea premierului și a miniștrilor, principalele întrebări rămân cine va conduce executivul și cum va reuși noua majoritate să reformeze instituțiile fără o structură de conducere tradițională și fără experiență guvernamentală.