Atacurile cu rachete balistice rusești au obligat trei dintre ultimele mari oțelării rămase în Ucraina să își suspende activitatea, afectând unități care asigurau împreună 90% din producția de oțel a țării, a relatat Financial Times, citată de Novinite.

Fabricile sunt amplasate în centrele industriale din regiunile Zaporijjea și Dnipropetrovsk și au fost scoase din funcțiune în urma loviturilor rusești de la începutul lunii septembrie.

Oleksandr Vodoviz, șeful biroului directorului general al grupului internațional de minierit și oțel Metinvest – al celui mai bogat ucrainean, Rinat Ahhemtov, că atacurile au pus practic capăt industriei siderurgice din Ucraina.

„Începând de astăzi, [Ucraina] nu mai are o industrie siderurgică”, a spus Vodoviz.

Rachetele balistice au lovit furnalele de la trei unități: două operate de Metinvest și una aparținând ArcelorMittal din Krivoi Rog. Companiile au precizat că uzinele, responsabile pentru 90% din producția de oțel a Ucrainei, au fost ulterior închise.

„Ei (rușii) ştiau totul despre uzină, știau exact unde să lovească”, a afirmat Vodoviz.

El a menționat că rămâne neclar cât timp vor necesita reparațiile la facilitățile avariate.

„Momentan nu înțelegem cât va dura efectuarea reparațiilor: zile, săptămâni, luni sau ani”, a declarat Vodoviz.

Cele trei uzine au în total peste 15.000 de angajați, iar Vodoviz a subliniat că închiderea lor ar putea afecta semnificativ veniturile fiscale la bugetul de stat al Ucrainei.

În dimineața de 17 septembrie, Rusia a lovit cu două rachete balistice combinatul Zaporijstal, o mare uzină siderurgică și metalurgică din orașul Zaporijjea, care era deja oprită. Un angajat a fost spitalizat, în timp ce echipamentele de producție și infrastructura feroviară au suferit pagube însemnate. Acesta a fost cel de-al patrulea atac asupra Zaporijstal începând din august.

Zaporijstal își suspendase activitatea în urma unui atac cu rachetă balistică rusă din 11 august. La sfârșitul lunii august, Metinvest a declarat că nu există încă nicio modalitate de a stabili când combinatul siderurgic își va putea relua producția.

Mutarea în România?

Distrugerea a 90% din capacitățile siderurgice proprii din Ucraina (precum uzinele din Mariupol, Zaporijjea și Krivoi Rog) în urma bombardamentelor rusești a obligat marile grupuri ucrainene să își mute centrul de greutate și să caute piețe de producție și alternative logistice în Uniunea Europeană, România devenind un punct central pe harta lor.

Pe piața metalurgiei, Metinvest, al lui Rinat Ahmetov, a preluat fabrica de țevi de la Iași, pe care o alimentează deja cu zeci de mii de tone de oțel brut adus de la uzina Zaporizhstal. Metinvest folosește fabrica din Iași ca pe o unitate de procesare finală. Ei aduc oțelul brut (laminate plate/rulouri) cu trenul sau camioanele din zonele sigure ale Ucrainei, iar la Iași îl transformă în produse finite care poartă ștampila „Fabricat în UE”.

Cea mai „fierbinte” dispută rămâne însă soarta Liberty Galați (fostul Sidex). Scos la licitație de administratorii concordatari cu un preț redus la 444 de milioane de euro, cel mai mare combinat siderurgic din România şi, odată, al doilea cel mai mare al lumii, a devenit scena unui duel strategic. Metinvest concurează direct cu Dorinel Umbrărescu (UMB Steel), constructorul român care este deja implicat în industrie prin preluarea Combinatului Siderurgic Hunedoara şi a Oţelu Roşu (Caraş- Severin) și cu giganți din India sau Grecia.

Preluarea Galațiului de către ucraineni ar însemna crearea unui coridor industrial integrat. Pentru Metinvest, combinatul de la Dunăre oferă acces direct la mare, la rețeaua feroviară europeană și la piețele vestice, eliminând riscurile logistice asociate porturilor blocate de la Marea Neagră.

Prin achiziția de active în România, companiile ucrainene își securizează capacități de producție protejate de scutul NATO, menținându-și în același timp afacerile funcționale în interiorul țării mamă. Este, în acelaşi timp, o strategie de supravieţuire, dar şi de potențial succes, pe viitor.

Pentru România, venirea ucrainenilor consolidează poziţia de hub strategic la granița estică a UE. Din punct de vedere economic, infuzia de capital este de natură să salveze unități industriale aflate în dificultate financiară (cum este cazul fabricilor preluate de la ArcelorMittal sau) și păstrează locuri de muncă. Totuși, aceste preluări pot fi de natură totuşi să aducă unele îngrijorări la Bucureşti, dat fiind că active strategice sunt preluate de companii din ţări non-NATO.