Este al patrulea furt în ultimele douăsprezece luni pentru proprietarul unei bar din Veneția, iar hoții cel mai probabil vor reveni, potrivit publicației La Repubblica.

În noaptea dintre 30 și 31 august, cineva a pătruns în Bar Mora din Sottomarina (Chioggia) și a sustras a doua mașină de feliat cumpărată de proprietar în mai puțin de un an (prima fusese furată în septembrie 2025 și înlocuită abia în luna mai a acestui an), pe lângă înghețata din congelator, bomboanele din vitrina de pe tejghea și o sticlă de whisky scoțian renumit.

Proprietarul Matteo Boscolo Bragadin, sătul de această situație, a afișat un afiș adresat direct celui care l-a jefuit: „Ți-o cumpăr înapoi, la același preț ca și când ar fi nouă. Dacă eu nu mai lucrez, tu nu vei mai găsi nimic de furat. Dacă ai nevoie de bani, îți pot oferi un loc de muncă”.

„Mesajul este provocator, dar nu prea mult”, explică el. „Avem o afacere sezonieră și nu suntem obișnuiți să ne promovăm pe rețelele sociale. De data aceasta, însă, am vrut să o facem pentru a sensibiliza opinia publică locală, având în vedere că în Chioggia se întâmplă adesea astfel de lucruri: distrugeri la localuri, la baruri, chiar și furturi de la coafor”.

Astfel, mesajul direct, însoțit pe rețelele sociale și de o lungă mărturisire care începe cu „Dragă prieten, îți scriu” și se încheie cu o invitație: „Dacă treci pe aici, îți fac cinste cu o cafea”.

Boscolo Bragadin este convins că în spatele celor patru spargeri se află aceeași mână: „După părerea mea, sunt aceleași persoane, și nu sunt străini. Fură mereu aceleași lucruri: înghețată, băuturi răcoritoare, bere. Vinul nu îi interesează: din cincisprezece cutii, nu au luat niciuna”. O ipoteză – adaugă el – întărită de un zvon auzit în sat și neverificat, potrivit căruia unele persoane considerate în trecut implicate în acest tip de infracțiuni ar fi în prezent „reținute împotriva voinței lor”.

În legătură cu acest caz a intervenit și un blogger local, care, potrivit proprietarului, ar fi strâns fotografii, nume și numărul de înmatriculare al vehiculului folosit în furt și le-ar fi predat carabinierilor: „L-am sunat, mi-a spus că a depus o plângere oficială chiar ieri dimineață, împreună cu toate probele. Eu nu l-am verificat, nu mi-a spus nimic: carabinierii vor verifica dacă este adevărat”.

La telefon glumește, deși cu o notă de amărăciune: „În vremurile noastre nu mai suni la carabinieri, ci îl anunți pe blogger. Un simptom al felului în care merg lucrurile acum”.

Acum, când sezonul e aproape de final, trebuie să ne dăm seama cum să ne revenim. „Produsele care se vând imediat, cum ar fi înghețata, le-am înlocuit deja azi-dimineață: căldura ne ajută, oamenii vin încă la mare chiar și în afara weekendului. Feliatorul îl vom recupera de la niște prieteni. Ne vom gândi cu calm la sezonul următor. Acum trebuie să luăm o gură de aer, să ne revenim la liniște”.

În ultimele zile, o clientă a venit la bar cu o propunere: „O doamnă a venit să ne ofere mașina ei de feliat; mi-a spus că nu o folosește și că, dacă aș fi vrut, mi-ar fi dăruit-o. M-a luat prin surprindere: n-am știut ce să-i răspund, decât să-i ofer o cafea”.

Între timp, însă, afacerea este nevoită să facă față unei activități sezoniere care se bazează pe marje reduse: „Ca bar, nu avem un volum mare de afaceri; nu suntem un restaurant sau o discotecă care încasează zeci de mii de euro. Această afacere are 43 de ani, este una dintre ultimele săli de dans rămase de pe litoralul Adriatic: de vreo doi ani, cursurile de dans nu mai sunt rentabile, încercăm doar să supraviețuim. Și apoi vin aceste evenimente care, indiferent cât de mici sau mari sunt, reprezintă totuși un cost economic și moral: te întrebi ce te așteaptă mâine”.

O așteptare – recunoaște el – care a devenit deja aproape un obicei: „În următoarele două săptămâni mă aștept la un alt furt. Sper doar că zgomotul mediatic îi va face să renunțe”.

Să securizezi localul, spune el, nu este atât de simplu pe cât pare: „O ușă trebuie să rămână accesibilă: eu trebuie să pot intra. Încă nu am găsit o modalitate de a face asta pentru alții, dar nu și pentru mine”. Așa că încuietoarea, cea pe care hoții o deschid cu ușurință, rămâne aceeași: „Măcar nu provoacă alte pagube. Dacă sparg geamul ferestrei mari, de patru metri pe patru, pe lângă pagubă aș avea și umilința”.