Oamenii trăiesc mai mult, însă sistemele financiare din jurul lor continuă să fie construite, în mare parte, pe presupunerea unor cariere lineare, a unor gospodării stabile și a unei singure tranziții către pensionare, potrivit raportului „Viitorul finanțelor personale” (The Future of Personal Finance), realizat de UniCredit în colaborare cu National Innovation Centre for Ageing din Marea Britanie.

Raportul susține că longevitatea nu mai este o provocare demografică a viitorului, ci una de reproiectare a prezentului. Viețile mai lungi expun oamenii, pe perioade mai îndelungate, la întreruperi ale veniturilor, probleme de sănătate, responsabilități de îngrijire și costuri în creștere, făcând în același timp ca deciziile financiare importante să fie mai frecvente și mai interconectate.

Așadar, organizațiile care își proiectează produsele și serviciile în jurul tranzițiilor repetate din viață, al luării deciziilor în comun, al intervenției din timp și al veniturilor variabile își pot construi relevanța și încrederea într-o relație mult mai îndelungată cu clienții.

Miza este considerabilă. Speranța de viață la nivel global a ajuns la 73,5 ani în 2025, în timp ce doar 34% dintre adulțiidin țările participante la studiile OECD au atins nivelul minim de alfabetizare financiară. Raportul evidențiază, de asemenea, faptul că 16,2% din populația Uniunii Europene este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce demonstrează că beneficiile unei vieți mai lungi nu sunt distribuite în mod egal.

1. Parcursurile de viață flexibile înlocuiesc etapele fixe ale vieții

Viața devine tot mai puțin liniară, însă o mare parte din sistemul financiar continuă să presupună o evoluție previzibilă de la educație la muncă, proprietate asupra locuinței și pensionare. Consecințele sunt deja vizibile: 40% dintre oameni, la nivel global, declară că au trecut prin instabilitate financiară după o întrerupere neplanificată a carierei, fie că a fost vorba despre o pauză profesională, o boală sau o pensionare neașteptată. Alte repere importante se modifică și ele. În Croația, de exemplu, tinerii părăsesc locuința părintească la o vârstă medie de 31,1 ani, cu aproape cinci ani mai târziu decât media Uniunii Europene.

Pentru indivizi, această nepotrivire poate transforma schimbări obișnuite ale vieții, precum recalificarea profesională, îngrijirea unei persoane apropiate, revenirea la muncă sau tranziția graduală către pensionare, în penalități financiare. Reziliența financiară depinde tot mai mult de capacitatea de a păstra economiile și protecția financiară, menținând în același timp libertatea de a lua decizii diferite pe măsură ce circumstanțele se schimbă.

Pentru bănci, asiguratori, angajatori și branduri orientate către consumatori, oportunitatea constă în dezvoltarea unor modele de eligibilitate, rambursare, economisire și beneficii care se adaptează pe măsură ce evoluează munca, veniturile și situația familiei.

2. Gestionarea banilor, responsabilitate împărțită între gospodării și generații

Viața financiară personală devine, de asemenea, tot mai interconectată. La nivelul Uniunii Europene, 45% din populație este implicată în activități de îngrijire neplătită, iar una din zece persoane gestionează simultan mai mult de un rol de îngrijitor. Raportul subliniază și faptul că 25% dintre cuplurile căsătorite europene cu copii fac parte din familii recompuse.

Aceste cifre arată că responsabilitățile legate de îngrijire, locuire și costurile cotidiene se distribuie tot mai mult între generații, relații și gospodării, nemaifiind responsabilitatea unui singur titular de cont. 

Pentru indivizi, aceste aranjamente informale pot oferi sprijin esențial, dar pot lăsa responsabilitățile invizibile. Persoanele care oferă îngrijire, majoritatea fiind femei, suportă adesea venituri mai mici, contribuții reduse la pensie și un nivel mai scăzut de siguranță financiară la vârste înaintate.

Acest context creează atât o oportunitate comercială, cât și una socială pentru dezvoltarea accesului delegat securizat, a planificării financiare comune, a permisiunilor multi-utilizator și a produselor care recunosc contribuția mai multor persoane, fără a compromite controlul sau confidențialitatea individuală. De asemenea, angajatorii trebuie să trateze responsabilitățile de îngrijire ca pe o presiune financiară previzibilă asupra forței de muncă și nu ca pe o situație excepțională.

3. Anticiparea devine o competență financiară

Pe măsură ce viața se prelungește, identificarea timpurie a riscurilor devine tot mai valoroasă. Cu toate acestea, 1,3 miliarde de adulți rămân în afara sistemului financiar formal, peste jumătate dintre aceștia concentrându-se în opt țări. În același timp, dorința de pregătire este evidentă: 41% dintre respondenții unui sondaj N26 au declarat că economisesc lunar, iar o treime dintre participanți au spus că pun bani deoparte pentru situații de urgență sau achiziții importante.

Pentru persoanele fizice, dispozitivele inteligente purtabile, instrumentele de monitorizare financiară și instrumentele predictive pot semnala problemele mai devreme, însă un volum mai mare de date poate genera la fel de ușor confuzie. Valoarea reală constă în furnizarea unor informații clare și relevante la momentul potrivit, pentru ca oamenii să poată lua propriile decizii înainte ca problemele să se transforme în crize.

Pentru companii, oferirea unui sprijin oportun, cu acordul prealabil al clienților, poate preveni agravarea problemelor și poate conduce la rezultate mai bune. Pentru a genera încredere, acest sprijin trebuie să fie clar, echitabil și accesibil tuturor. Instrumentele concepute exclusiv pentru persoanele care dispun deja de resurse financiare, timp și cunoștințe financiare riscă să amplifice inegalitățile pe care pretind că le combat.

4. Flexibilitatea devine o nouă formă de siguranță

Siguranța financiară este construită tot mai des din surse multiple și nu exclusiv prin intermediul unui loc de muncă permanent. În 2025, 72% dintre angajații americani incluși în cercetare se bazau pe cel puțin o sursă secundară de venit, în timp ce 59% dintre angajații chestionați la nivel global au declarat că ar prefera control asupra programului de lucru în locul unui salariu mai mare. Carierele de tip portofoliu, munca pe proiecte, beneficiile flexibile și pensionarea graduală estompează tot mai mult granițele tradiționale dintre câștig, economisire și utilizarea activelor acumulate.

Pentru indivizi, veniturile neregulate nu ar trebui să însemne automat acces redus la creditare, protecție financiară sau acumulare de avere pe termen lung. Pentru companii, această tendință generează cerere pentru sisteme de plată capabile să integreze mai multe surse de venit, să reducă volatilitatea și să distribuie fondurile între cheltuieli, economii, asigurări și obligații fiscale. Angajatorii pot rămâne competitivi oferind protecție portabilă, sprijin pentru recalificare, formule de pensionare graduală și beneficii care rămân relevante pe măsură ce carierele evoluează.