Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit vineri, la vârsta de 89 de ani, după ce fusese internat săptămâna trecută pentru tratamentul unei afecțiuni sanguine rare. Palatul regal din Oslo a anunțat că monarhul a încetat din viață în liniște, la ora locală 06:35, la spitalul național din capitala Norvegiei, relatează BBC.

În ultimele 24 de ore, membri ai familiei regale au venit la spital pentru a-l vedea, în timp ce norvegienii au început să depună flori la palatul regal. După 35 de ani de domnie, Harald va fi succedat de fiul său, Haakon.

Harald al V-lea a rămas în memoria norvegienilor drept un monarh popular, care a contribuit la modernizarea instituției și a devenit o figură de unitate în perioadele dificile. A fost primul rege al Norvegiei născut pe teritoriul țării după mai bine de șase secole.

Un rege apropiat de oameni

Observatorii familiei regale l-au descris pe Harald drept un om modest și apropiat de cetățeni, fiind supranumit „regele poporului”. În timpul domniei sale, monarhia norvegiană a devenit mai deschisă și mai transparentă, inclusiv în ceea ce privește finanțele și problemele de sănătate ale familiei regale.

Una dintre cele mai importante intervenții publice ale sale a venit după atacurile teroriste din 2011 de la Oslo și Utøya, soldate cu 77 de morți. Harald le-a cerut atunci norvegienilor să rămână uniți și să nu permită fricii să le controleze viața.

În 2016, regele a atras din nou atenția printr-un discurs în care a apărat diversitatea religioasă, etnică și sexuală. El a subliniat că societatea norvegiană este formată din oameni cu origini și credințe diferite și a vorbit deschis despre dreptul oamenilor de a-și trăi viața potrivit propriilor convingeri și relații.

O căsătorie care a schimbat tradiția regală

Harald s-a născut la 21 februarie 1937, la conacul Skaugum, în apropiere de Oslo. Avea doar trei ani când Germania nazistă a invadat Norvegia. Mama sa a fugit împreună cu copiii în Suedia, iar familia a ajuns ulterior în Statele Unite, la invitația președintelui Franklin D. Roosevelt.

După revenirea în Norvegia, Harald și-a continuat studiile și și-a efectuat serviciul militar. A devenit prinț moștenitor în 1957 și a studiat științele sociale, istoria și economia la Balliol College din Oxford între 1960 și 1962.

În tinerețe, Harald a cunoscut-o pe Sonja Haraldsen, fiica unui om de afaceri. Cei doi au fost nevoiți să aștepte nouă ani până când regele Olav al V-lea și-a dat acordul pentru căsătorie, acesta preferând ca fiul său să se căsătorească cu o prințesă europeană. Harald i-ar fi spus tatălui său că, dacă nu se poate căsători cu Sonja, va rămâne necăsătorit.

Cuplul s-a căsătorit la Catedrala din Oslo, pe 29 august 1968. Alegerea lui Harald a contribuit la schimbarea tradiției monarhice și a deschis calea pentru ca și copiii săi să se căsătorească cu persoane din afara familiilor regale.

A urcat pe tron în 1991

Când tatăl său s-a îmbolnăvit, în 1990, Harald a preluat temporar atribuțiile de regent. A devenit rege după moartea lui Olav al V-lea, la 17 ianuarie 1991.

Potrivit istoricului Trond Norén Isaksen, în jurul anului 2000 Harald a devenit o persoană mai deschisă și mai empatică, depășind imaginea de om rezervat și timid pe care o avusese în tinerețe.

Cea mai dificilă perioadă a domniei sale a venit după atacurile comise de extremistul Anders Behring Breivik, în iulie 2011. Opt persoane au fost ucise în atacul cu mașină-capcană de la Oslo, iar alte 69, majoritatea adolescenți, au fost ucise în tabăra de tineret de pe insula Utøya.

Discursurile lui Harald de după tragedie au fost apreciate pentru tonul lor emoțional și pentru apropierea față de victime și familiile acestora. Un istoric regal a considerat că reacția monarhului a devenit un exemplu despre rolul pe care îl poate avea monarhia într-o perioadă de criză națională.

Sportiv și preocupat de mediu

Harald a fost un navigator pasionat și a reprezentat Norvegia la trei ediții ale Jocurilor Olimpice. În 2022, el a anunțat că își încheie cariera competițională. A fost, de asemenea, unul dintre inițiatorii filialei norvegiene a Fondului Mondial pentru Natură, organizație al cărei președinte a fost timp de două decenii.

În timpul domniei sale, familia regală a trecut însă și prin mai multe controverse. Prințesa Märtha Louise a renunțat la atribuțiile regale după activități comerciale și după căsătoria, în 2024, cu un american care se prezintă drept șaman.

Familia a fost afectată recent și de scandalurile din jurul lui Marius Borg Høiby, fiul reginei Mette-Marit dintr-o relație anterioară. Høiby a fost condamnat la Oslo pentru mai multe infracțiuni, inclusiv viol, și a făcut apel împotriva condamnării la patru ani de închisoare.

Cu puțin timp înainte de proces, au devenit publice informații despre contactele lui Mette-Marit cu Jeffrey Epstein. Ea și-a cerut ulterior scuze și a spus că relația cu acesta a reprezentat o dovadă de „lipsă de discernământ”.

O monarhie confruntată cu o perioadă dificilă

În ultimii ani, Harald și-a redus treptat activitatea publică. În aprilie 2024, și-a diminuat definitiv angajamentele, iar ulterior a urmat tratament pentru anemia hemolitică, o afecțiune rară care determină distrugerea globulelor roșii. A fost internat pe 17 august, iar Haakon a preluat atribuțiile de regent.

Problemele care au afectat familia regală au influențat și popularitatea monarhiei. Un sondaj realizat pentru cotidianul Aftenposten indica o scădere a sprijinului public de la 72% în 2024 la 54%.

Cu toate acestea, criticile nu s-au îndreptat în aceeași măsură asupra lui Harald. Experții citați în material îl descriu drept o figură care a rămas populară chiar și în momentele în care familia sa a fost implicată în controverse.

Regele Harald lasă în urmă o familie formată din regina Sonja, cu care a fost căsătorit aproape 58 de ani, fiica sa, prințesa Märtha Louise, fiul său și succesorul la tron, Haakon, precum și șase nepoți.