Apropierea ratei de ocupare a femeilor de media europeană, prin intrarea în muncă a încă aproximativ 643.000 de femei, ar putea genera în jur de 11 miliarde de lei anual în venituri fiscale suplimentare, într-un scenariu conservator, afirmă Cristina Chiriac, președinte fondator al Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF).

Conform ei, o parte din potențialul economic nevalorificat al României îl reprezintă cele aproximativ 2,5 milioane de femei inactive economic, dintre care 1,327 milioane se declară casnice.

„Statul român caută bani peste tot. Mai puțin acolo unde ar putea să-i găsească fără să mărească taxele. De câteva luni mă uit la niște cifre care, recunosc, mi-au dat destul de mult de gândit. Am petrecut zile întregi verificând calcule, comparând statistici și încercând să înțeleg cum este posibil să vorbim permanent despre lipsa forței de muncă, în timp ce o parte atât de mare din potențialul economic al României rămâne nevalorificată. Avem aproximativ 2,5 milioane de femei inactive economic. Dintre acestea, 1,327 milioane se declară casnice”, afirmă ea.

Potrivit Cristinei Chiriac, deși în statistici unele femei pot apărea drept inactive, nu toate femeile inactive sunt casnice și nici toate femeile care se declară casnice nu au aceleași responsabilități.

„Unele ar vrea să lucreze, altele nu, iar motivele sunt diferite. Dar tocmai aici ar trebui să înceapă analiza statului, înainte să mai inventeze un program de ocupare”, afirmă ea.

Valorea muncii neremunerate, 150 miliarde lei anual

În cercetarea „România nevalorificată”, CONAF a estimat valoarea muncii neremunerate la aproximativ 150 de miliarde de lei anual, folosind timpul alocat acestor activități și costul unor servicii echivalente.

„Nu sunt bani pierduți de buget. Nu sunt venituri fiscale pe care Ministerul Finanțelor le-ar putea încasa mâine. Sunt valoarea unei munci reale, care susține gospodăriile și permite altor membri ai familiei să participe la economie”, afirmă Cristina Chiriac.

Potrivit ei, ignorarea acestei munci are un cost atunci când se construiesc politici publice.

„Dacă o femeie nu se poate angaja pentru că nu are cu cine să-și lase copilul, poți să-i oferi și zece cursuri de calificare. Va avea zece diplome și aceeași problemă în fiecare dimineață. Iar dacă trebuie să îngrijească un părinte dependent, un certificat de competențe nu îi aduce pe nimeni la ușă să o înlocuiască pentru opt ore”, spune Chiriac.

Antreprenoarea afirmă că aici ar trebui să intervină statul, cu creșe, servicii de îngrijire, programe flexibile și infrastructură care să le ofere celor care doresc să lucreze posibilitatea reală de a o face.

Activarea femeilor ar putea genera 11 miliarde de lei anual

Calculele CONAF arată că apropierea ratei de ocupare a femeilor de media europeană, prin intrarea în muncă a încă aproximativ 643.000 de femei, ar putea genera în jur de 11 miliarde de lei anual în venituri fiscale suplimentare, într-un scenariu conservator.

„Atenție, este un potențial calculat, nu o promisiune că toate aceste femei se vor angaja imediat. Pentru asta trebuie să existe locuri de muncă, calificări potrivite, servicii de îngrijire și condiții economice care să susțină angajarea. Dar comparația este interesantă”, afirmă Cristina Chiriac.

Potrivit ei, un loc de creșă costă, potrivit estimărilor analizate, între 12.000 și 15.000 de lei anual. O femeie care intră pe piața muncii poate genera venituri fiscale anuale de aproximativ 15.000–18.000 de lei, în ipotezele cercetării.

„Nu fiecare loc de creșă aduce automat un nou contribuabil. Dar acolo unde îngrijirea copilului este obstacolul care ține un părinte în afara pieței muncii, investiția poate începe să se întoarcă la buget chiar prin taxele și contribuțiile plătite”, transmite ea.

Pensii mai mici pentru munca neremunerată

Cristina Chiriac mai atrage atenția că anii petrecuți în afara muncii remunerate înseamnă, de regulă, mai puține contribuții și drepturi de pensie mai mici.

Datele analizate în raport arată un ecart mediu de pensie de 1.270 de lei lunar între femei și bărbați. Iar 81,5% dintre beneficiarii indemnizației sociale pentru pensionari sunt femei.

„Nu spun că toate aceste diferențe sunt provocate de munca de îngrijire. Cauzele sunt multiple, de la salarii și cariere profesionale până la întreruperile de activitate. Dar anii de muncă neremunerată fac parte din mecanismul care produce vulnerabilitate economică la bătrânețe. Și atunci mă întreb dacă cineva de la Finanțe calculează și costul pe termen lung al unei creșe pe care astăzi nu o construim. Pentru că statul poate economisi acum o cheltuială, dar riscă să piardă contribuții ani întregi și să suporte ulterior costuri sociale mai mari. Munca neremunerată de astăzi poate deveni o cheltuială socială peste două decenii”, afirmă ea.

Chiriac: Soluțiile bugetare sunt căutate, aproape reflex, în majorări de taxe

Cristina Chiriac subliniază că se discută despre toate acestea în timp ce soluțiile bugetare sunt căutate, aproape reflex, în majorări de taxe, ajustări de procente și noi obligații pentru cei care muncesc deja.

„De fiecare dată când se golește vistieria, mai schimbăm ceva din pix. Dar cât de des ne întrebăm ce am putea face pentru ca economia să producă mai mult, pentru ca mai mulți oameni să poată munci și pentru ca statul să încaseze venituri fără să împovăreze contribuabilii existenți?

Am lucrat la această cercetare tocmai pentru că nu mai vreau să discutăm despre femeile inactive ca despre o cifră dintr-un tabel și nici despre creșe ca despre o cheltuială pe care ne permitem să o amânăm la nesfârșit”, afirmă ea.

Potrivit reprezentantei CONAF, cele 150 de miliarde de lei nu sunt o comoară ascunsă pe care statul o poate confisca, ci sunt măsura economică a unei munci pe care am învățat să o considerăm gratuită și, tocmai de aceea, să o ignorăm.

„Iar dacă Ministerul Finanțelor vrea să știe unde ar putea găsi venituri suplimentare, poate ar trebui să înceapă prin a calcula cât pierde România atunci când un om care vrea să muncească nu are această posibilitate. Că o taxă o poți mări din pix. O creșă, un loc de muncă și douăzeci de ani de contribuții nu se construiesc la fel de ușor”, a conchis Chiriac.