Peste patru din zece angajați români cu vârsta de cel puțin 55 de ani sunt dispuși să își continue activitatea profesională și după atingerea vârstei legale de pensionare, o proporție mai mare decât media europeană, de 32%, potrivit unui studiu realizat de SD Worx, companie europeană de soluții de resurse umane. Disponibilitatea de a rămâne activi este influențată și de experiența profesională, de sentimentul că munca lor are sens și de modul în care își percep starea de sănătate și calitatea vieții.

Într-un context în care companiile se confruntă cu dificultăți de recrutare, iar populația activă îmbătrânește, menținerea angajaților cu experiență pe piața muncii devine o temă importantă pentru strategiile de resurse umane. Dincolo de vârsta de pensionare, provocarea pentru angajatori este să creeze condiții în care oamenii să poată lucra în continuare fără ca activitatea profesională să vină în detrimentul sănătății și al vieții personale.

Deficitul de personal pune presiune pe angajatori

Aproape jumătate dintre factorii de decizie din domeniul resurselor umane din România, respectiv 49%, declară că organizațiile lor se confruntă cu un deficit de personal, comparativ cu 52% la nivel european, arată studiul SD Worx.

Presiunea este amplificată de schimbările demografice. Potrivit datelor Eurostat prezentate în studiu, persoanele cu vârsta de cel puțin 65 de ani reprezentau aproximativ 17% din populația Europei în 2005, iar pentru 2025 ponderea era estimată la 22%. În același timp, Comisia Europeană estimează că forța de muncă europeană ar putea scădea cu aproximativ 12% între 2022 și 2070.

În aceste condiții, experiența angajaților mai în vârstă poate reprezenta o resursă importantă pentru organizații. Continuarea activității profesionale nu depinde însă doar de disponibilitatea individuală, ci și de condițiile de muncă, de flexibilitatea programului și de capacitatea angajatorilor de a adapta responsabilitățile la nevoile angajaților.

Sănătatea și timpul pentru viața personală influențează decizia de pensionare

În România, 40% dintre angajații de cel puțin 55 de ani spun că ar prefera să se pensioneze anticipat. Proporția este considerabil mai mică decât în rândul celor sub 35 de ani, unde ajunge la 63%. La nivel european, ponderile sunt de aproximativ 50%, respectiv 61%.

Motivele invocate de angajații români mai în vârstă arată că decizia de pensionare este legată în mare măsură de calitatea vieții. Dintre cei care își doresc să se pensioneze anticipat, 78% menționează dorința de a avea mai mult timp pentru familie sau pentru viața personală, iar 72% indică sănătatea. Alte 44% dintre persoane vor să aibă mai mult timp pentru obiective personale.

Prin comparație, la nivel european, aceste motive sunt menționate de 57%, 53% și, respectiv, 40% dintre respondenți.

Datele evidențiază importanța echilibrului dintre muncă și viața personală în deciziile privind continuarea carierei. Pentru angajatori, politicile de retenție a angajaților cu experiență pot presupune programe flexibile, distribuirea adecvată a volumului de muncă și condiții care să permită menținerea unei activități profesionale compatibile cu nevoile individuale.

Angajații mai în vârstă sunt mulțumiți de munca lor, dar satisfacția nu elimină nevoia de echilibru

Studiul arată că angajații români de cel puțin 55 de ani au o percepție pozitivă asupra propriei activități profesionale. Astfel, 86% spun că au suficientă energie pentru a-și îndeplini bine sarcinile, iar 84% consideră că munca le oferă sens și împlinire.

În rândul angajaților sub 35 de ani, proporțiile sunt de 69% pentru energia necesară activității și de 68% pentru sentimentul de sens și împlinire. La nivel european, aproximativ 76% dintre angajații de minimum 55 de ani spun că au suficientă energie pentru a-și face bine treaba, iar aproximativ 80% consideră că munca lor are sens.

Diferențele dintre generații se regăsesc și în satisfacția generală față de activitatea profesională. În România, 84% dintre angajații de cel puțin 55 de ani declară că sunt mulțumiți de munca lor, comparativ cu 72% dintre cei sub 35 de ani. De asemenea, 74% dintre angajații mai în vârstă simt că munca le este apreciată, față de 64% în rândul colegilor mai tineri.

Aceste rezultate sugerează că recunoașterea contribuției profesionale și sentimentul de utilitate pot avea un rol important în relația angajaților cu locul de muncă. Totuși, satisfacția profesională trebuie privită alături de starea de sănătate, de nivelul solicitării și de posibilitatea de a păstra un echilibru între responsabilitățile de serviciu și cele personale.

Experiența profesională nu elimină nevoia de dezvoltare

Angajații mai în vârstă manifestă un interes mai redus pentru schimbarea locului de muncă și pentru participarea la programe de formare profesională, comparativ cu generațiile tinere.

În România, doar 9% dintre angajații de cel puțin 55 de ani caută activ un loc de muncă într-o altă organizație, față de 32% dintre cei sub 35 de ani. Totodată, 46% dintre angajații din grupa de vârstă mai ridicată spun că nu își doresc să participe la programe de formare, comparativ cu 32% dintre cei mai tineri.

Cu toate acestea, 63% dintre angajații români de minimum 55 de ani declară că vor să își dezvolte în continuare competențele. Proporția este peste media europeană, de 58%, dar sub nivelul înregistrat în rândul angajaților români sub 35 de ani, de 77%.

Într-o piață a muncii în care digitalizarea și inteligența artificială modifică activitățile profesionale, accesul la formare rămâne relevant pentru angajații din toate generațiile. Adaptarea programelor de învățare la experiența și nevoile fiecărei categorii de vârstă poate contribui la menținerea implicării profesionale și la dezvoltarea competențelor necesare pentru rolurile în schimbare.

Inteligența artificială schimbă munca, dar sprijinul angajatorilor rămâne limitat

Încrederea în capacitatea de a face față schimbărilor tehnologice este relativ ridicată în rândul angajaților români mai în vârstă. Potrivit studiului, 64% dintre cei de cel puțin 55 de ani se simt încrezători în privința propriului loc de muncă, chiar și atunci când automatizarea le modifică responsabilitățile. În rândul angajaților sub 35 de ani, proporția este de 51%.

În același timp, utilizarea instrumentelor de inteligență artificială este mai redusă în rândul angajaților mai în vârstă. În România, 30% dintre cei de minimum 55 de ani spun că folosesc regulat astfel de instrumente în activitatea zilnică, față de 42% dintre angajații sub 35 de ani.

Există însă o diferență între încrederea angajaților în capacitatea de adaptare și sprijinul pe care îl primesc din partea angajatorilor. Doar 31% dintre angajații români de minimum 55 de ani consideră că beneficiază de suficient sprijin pentru a se pregăti pentru un viitor profesional în care inteligența artificială va avea un rol tot mai important.

Rezultatele indică o oportunitate pentru companii de a integra formarea profesională și adaptarea la noile tehnologii în strategiile de dezvoltare a angajaților. Aceste măsuri pot contribui la păstrarea experienței în organizații și la pregătirea echipelor pentru schimbările din activitatea profesională.

O carieră mai lungă presupune și condiții de muncă sustenabile

Disponibilitatea angajaților de a lucra după vârsta legală de pensionare poate reprezenta un avantaj pentru companiile care se confruntă cu dificultăți de recrutare și cu pierderea competențelor odată cu retragerea angajaților experimentați.

Datele SD Worx arată însă că decizia de a continua activitatea profesională nu poate fi redusă la o simplă comparație între vârste. Sănătatea, timpul dedicat familiei, sentimentul de împlinire și recunoașterea contribuției individuale sunt factori relevanți pentru felul în care angajații își privesc viitorul profesional.

Pentru organizații, provocarea este să transforme disponibilitatea de a lucra mai mult timp într-o opțiune reală, prin condiții de muncă adaptate, flexibilitate și oportunități de dezvoltare. O abordare care ține cont de nevoile angajaților poate contribui atât la păstrarea experienței în companii, cât și la construirea unui mediu profesional în care oamenii să își poată susține performanța pe termen lung.