Probabil v-ați obișnuit cu retorica, de cele mai multe ori virulentă, provenită din lumea arabă la adresa Israelului, care neagă dreptul la existență a statului evreu sau în cel mai bun caz promovează o atitudine de ostilitate rece.

De aceea, apariția unei cărți scrise de un autor arab care prezintă un punct de vedere argumentat în favoarea unui parteneriat al statelor arabe cu Israelul nu poate fi decât un eveniment.

Cartea “The Arab Case for Israel and Other Essays from a Distant Conflict – Argumentul arab în favoarea Israelului și alte eseuri dintr-un conflict îndepărtat” (Editura Wicked Son, 2026), scrisă de jurnalistul Hussain Abdul-Hussain, se constituie într-o pledoarie în favoarea unei păci imediate și necondiționate între statele arabe și Israel, ca fiind în interesul tuturor națiunilor arabe.

Abdul-Hussain trece în revistă poziții istorice ale diferitelor state arabe față de Israel, comparând starea de război latent încă existență între unele state arabe, pacea rece dintre Egipt, Iordania și Israel și pacea caldă dintre Israel și statele Acordurilor Abraham – Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Maroc – la care se adaugă pacea nedeclarată cu Arabia Saudită. În final, autorul se referă și la Iran, statul care are ca politică declarată distrugerea Israelului și care se luptă prin organizații islamist-teroriste interpuse: Hamas, Hezbollah, Houthi.

Această carte nu este doar un expozeu al unui observator distant, ci al unui arab născut la începutul anilor 1970 în Irak, crescut în Liban și apoi din nou în Irak, dintr-o familie a clasei de mijloc șiite, martor al unei transformări brutale a societăților arabe sub influența naționalismului și apoi a islamismului.

Abdu-Hussain recunoaște că a fost educat, nu atât în familie, cât în școală și în societate în general, să urască tot ceea ce era diferit: Israelul și evreii pentru arabi, musulmanii sunniți pentru șiiți, Occidentul pentru cei din zona Orientului Apropiat și Mijlociu.

După absolvirea cursurilor de istorie și arheologie la Universitatea din Beirut, odată cu răspândirea internetului, Abdul-Hussain a lucrat ca jurnalist și a intrat în contact cu presa din Israel, mai întâi în limba engleză și apoi în ebraică pe care s-a străduit să o învețe singur. A descoperit o cu totul altă realitate față de propagandă deșănțată, promovată cu asiduitate pe toate canalele arabe, inclusiv pe rețeaua Al-Jazeera din Qatar (care inițial dăduse impresia unei abordări non-partizane, de tip occidental).

Sosit în Statele Unite în 2004, la un an după răsturnarea lui Saddam Hussein în Irak de către forțele americano-britanice, el a reușit să se debaraseze complet de prejudecățile inoculate în precedenții 30 de ani: “Am pus mâna pe tot ce era israelian și ebraic ce am putut găsi. Am devenit suficient de fluent, ca să citesc în ebraică și să ascult israelieni dezbătând în limba lor maternă. Cea mai mare surpriză a mea a fost că, spre deosebire majoritatea arabilor și ce crezusem eu, israelienii nu erau obsedați dă omoare arabi. Evreii din toată lumea aveau propria lor poveste, cu tot ce era evreiesc amenințat: patrimoniul lor, cultura lor, limba lor, abilitatea de a-și practica religia fără teamă.” scrie Abdul-Hussain în cartea sa.

El face apoi un excurs istoric al patriei ancestrale a evreilor, reamintind că arabii au ajuns în Israelul istoric în 636 d. Hr, la aproape 2.000 de ani după evrei și reamintește că Palestina străveche este un mit, fiind o invenție colonială romană reluată de britanici în 1920.

De mare interes este demonstrația legăturii între starea de subdezvoltare sau rămânere în urmă a statelor care se află într-o stare de beligeranță sau pace rece cu Israelul (Egiptul cu 120 de milioane de locuitori are un Produs Intern Brut mai mic în absolut decât Israel cu 10 milioane, este doar un exemplu). Abdul-Hussain spune că statele arabe ar avea numai de câștigat făcând o pace reală cu Israel a cărui economie performantă poate avea un efect pozitiv asupra dezvoltării lor.

Autorul contrastează Acordurile Abraham cu politica de subminare “soft” a Israelului de către micul emirat Qatar (bogat în gaze naturale), între altele cumpărând influență cu miliarde de dolari donații în marile universități americane, unde după atacul Hamas din 7 octombrie 2023 împotriva Israelului agitația anti-israeliană a devenit permanentă.

În final, autorul trece în revistă războiul Iranului împotriva Israelului cu vărsarea de sânge al clienților săi arabi: Hezbollah în Liban, gherilele șiite din Irak și Houthi în Yemen. Abdul-Hussain menționează în ultimele pagini ale cărții radicalizarea musulmanilor din Statele Unite și scopul final al islamiștilor: distrugerea Occidentului.

Hussain Abdul-Hussain este cercetător asociat la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD) din Washington DC.