Sezonul cald creşte numărul pacienţilor care prezintă manifestări sau reacţii asemănătoare alergiilor alimentare sub forma urticariei apărute în diverse zone ale pielii. Din cauza căldurii, alterarea alimentelor se produce mai uşor, iar unele persoane care sunt alergice la polenuri pot avea reacţii şi în urma consumului anumitor fructe care au compuşi asemănători polenurilor. În plus, suntem mai expuşi la înţepăturile de insecte, care pot semăna foarte bine cu o urticarie alimentară. Dr. Felicia Bănărescu, medic alergolog în cadrul clinicii MedLife Cetăţii din Timişoara explică diferenţele între urticaria provocată de alergia la alimente şi leziunile lăsate de înţepăturile de insecte şi avertizează că atunci când urticaria este însoţită de simptome severe ca dificultăţile de respiraţie, umflarea limbii, vărsături şi dureri abdominale, pacientul trebuie să ajungă de urgenţă la medic.

Diagnosticul se pune în urma discuţiei cu pacientul

Atunci când se confruntă cu urticarii, în primă instanţă, pacienţii, fie că este vorba despre copii sau adulţi, tratează în primul rând mâncărimea provocată de aceste leziuni apărute pe piele cu diverse unguente cumpărate din farmacii, fără să se gândească prea mult la provenienţa lor. Când, însă, „bubiţele” se înmulţesc, cele mai multe persoane ajung la medic.

„Orice consult alergologic începe cu anamneza, întrebările pe care le punem pacienţilor despre momentul apariției urticariei, alimentele consumate, locul unde a stat pacientul și evoluția leziunilor. Toate acestea sunt foarte importante, pentru că diagnosticul nu poate fi stabilit întotdeauna doar după aspectul pielii. Sunt însă, nişte diferenţe pe care ar fi bine să le cunoască şi pacienţii, în primul rând pentru a nu intra în panică inutil.

O alergie alimentară poate provoca urticarie, în special dacă erupția apare la scurt timp după consumul alimentului și se repetă la fiecare expunere. Este important de precizat că fructele care sunt consumate în canitate mai mare în perioada verii nu provoacă automat alergie. De obicei, reacția apare la o persoană care are deja o sensibilizare alergică. Leziunile sunt reliefate, roșii sau palide, provoacă mâncărime și pot apărea pe orice zonă a corpului. Un aspect important este că leziunile de urticarie dispar, de obicei, în mai puțin de 24 de ore și reapar în altă zonă, dând impresia pacientului că erupția „se mută”. Alimentele implicate mai frecvent în reacțiile alergice includ laptele, ouăle, arahidele, fructele cu coaja lemnoasă, peștele, crustaceele, grâul și soia.

În alergia alimentară pot apărea și alte simptome: umflarea buzelor sau a pleoapelor, mâncărime în cavitatea bucală, vărsături, dureri abdominale, răgușeală, dificultăți de respirație sau amețeală.

Mușcăturile de insecte sunt mai frecvent localizate pe zonele descoperite, cum sunt brațele, picioarele, gleznele, fața sau gâtul. Leziunile rămân în același loc mai multe zile și pot avea un punct central, o mică veziculă sau o crustă provocată prin scărpinare. În funcţie de insecta care le-a produs şi acestea se diferenţiază între ele”, a precizat dr. Felicia Bănărescu.

Cum deosebim muşcăturile de insecte între ele

Când temperaturile sunt crescute stăm mai mult în aer liber, iar şansele de a fi înţepaţi de diverse insecte care sunt şi ele mai multe tot în acest sezon, cresc considerabil. Unele, cum este căpuşa, pot provoca boli grave ca boala Lyme, în vreme ce altele, cum sunt ploşniţele şi puricii, deşi nu sunt vectori ai unor boli, pot indica invazii în locuinţe.

„Mușcătura de țânțar produce, de obicei, o umflătură rotundă, roșiatică și intens pruriginoasă. Leziunea apare pe pielea expusă și se retrage în câteva zile. Unele persoane dezvoltă umflături mult mai mari, calde și roșii. Aceste reacții pot părea infecții, dar apariția rapidă și mâncărimea intensă sugerează mai degrabă o reacție locală inflamatorie. În România, țânțarii pot transmite virusul West Nile, de aceea e importantă folosirea unor repelente când ieşim în aer liber şi plase la geamuri, acasă. Trebuie eliminate recipientele cu apă stagnantă din jurul locuinței și folosite plase la ferestre.

Spre deosebire de ţânţari care au activitate atât noaptea, cât şi ziua, ploşniţele de pat sunt nocturne, de aceea mușcăturile sunt observate de obicei dimineața, după somn și apar pe zonele rămase neacoperite: mâini, brațe, față sau gât. Leziunile pot fi grupate sau dispuse în linie. Acest aspect poate sugera ploșnițe, dar nu confirmă singur diagnosticul, de aceea, odată ajunşi acasă, pacienţii trebuie să inspecteze cusăturile saltelei, cadrul patului și mobilierul apropiat pentru insecte, ouă, puncte negre sau mici pete de sânge. Dacă nu sunt îndepărtate în totalitate din locuinţă, pacienţii nu vor scăpa nici de muşcăturile lor. În hoteluri sau alte spații de cazare este utilă verificarea saltelei, a tăbliei patului și a mobilierului apropiat pentru a nu aduce acasă, în bagaje, aceste insecte.

Mușcăturile de căpușă sunt adesea nedureroase la început, deoarece saliva insectei conține substanțe care reduc senzația de durere și mâncărime. De cele mai multe ori, căpușa rămâne atașată de piele și poate fi observată ca un mic punct închis la culoare. După îndepărtare, în zonă poate apărea o roșeață ușoară sau o iritație locală. În unele cazuri, la câteva zile sau săptămâni, poate apărea o roșeață pe piele în formă de cerc (eritem migrator), care se extinde progresiv indicând un posibil semn de infecție cu Borrelia, agentul bolii Lyme. Căpușa trebuie îndepărtată cât mai repede și corect, necesitând evaluare medicală. Pentru țânțari și căpușe sunt utile repelentele care conțin DEET sau icaridină, utilizate conform instrucțiunilor produsului. Este recomandată purtarea hainelor cu mâneci lungi, a pantalonilor lungi și a încălțămintei închise în zonele cu vegetație. După plimbările prin iarbă sau pădure trebuie verificată întreaga suprafață a corpului, inclusiv scalpul, axilele, zona inghinală și spatele genunchilor.

Mușcăturile de purici apar cel mai frecvent în jurul gleznelor și pe partea inferioară a picioarelor. Sunt mici, foarte pruriginoase și pot fi grupate câte două sau trei. Prezența unui animal de companie cu purici sau care se scarpină frecvent susține diagnosticul, dar puricii pot sta și în covoare, mobilier, lenjeria de pat şi crăpăturile din podea, aduse chiar de noi în locuinţă dintr-o zonă infestată. Pentru prevenirea puricilor, animalele de companie trebuie tratate periodic cu produse veterinare potrivite, iar covoarele și posibilele culcușuri ale acestora trebuie curățate frecvent.

În ceea ce priveşte înţepăturile de furnică, reacția depinde foarte mult de specie. Pot apărea durere, senzație de arsură, roșeață, mâncărime și umflare locală.

Mușcăturile de păianjen sunt mai rar confirmate decât credem. Multe leziuni atribuite păianjenilor sunt, de fapt, produse de alte insecte, infecții bacteriene sau alte boli dermatologice. Diagnosticul este mai sigur atunci când păianjenul a fost văzut în momentul mușcăturii. Majoritatea reacțiilor sunt locale, dar durerea intensă, crampele musculare, transpirațiile, vărsăturile, starea generală influențată sau apariția unei zone de necroză impun evaluare medicală.

Când afară este mai cald creşte riscul înțepăturilor de hymenoptere –albine, viespi, bondari– care produc de obicei durere bruscă, intensă, urmată de roșeață, umflare și senzație de căldură locală. Reacția poate rămâne limitată la zona înțepată sau se poate extinde în jur. În cazul albinelor, acul rămâne adesea în piele și continuă să elibereze venin dacă nu este îndepărtat. Viespile și bondarii, în schimb, pot înțepa de mai multe ori. Unele persoane pot dezvolta reacții alergice, de la urticarie și umflarea extinsă a zonei, până la manifestări severe ca anafilaxia, necesitând intervenție medicală de urgenţă. Cuiburile de viespi sau albine nu trebuie îndepărtate fără protecție și fără ajutor specializat.

Persoanele care au avut o reacție alergică severă la venin trebuie evaluate de medicul alergolog. În anumite cazuri, imunoterapia cu venin poate reduce semnificativ riscul unei reacții severe la o viitoare înțepătură”, a precizat alergologul.

De ce unii oameni sunt imuni la înţepăturile de insecte

Deşi mâncărimea şi durerea provocată de muşcătura lor este deranjantă, nu toate insectele sunt periculoase pentru sănătate. În plus, oamenii au reacţii diferite la înţepături şi în timp ce unii se plâng frecvent că atrag aceste insecte, alţii abia dacă prezintă o mică înţepătură care nu le provoacă neplăceri.

„Pentru persoanele alergice la veninul lor, înţepăturile de albine și viespi prezintă risc de anafilaxie. O singură înțepătură poate fi suficientă pentru a declanșa o reacție severă. Un număr mare de înțepături poate fi periculos chiar și pentru o persoană care nu este alergică, din cauza cantității mari de venin. Țânțarii și căpușele pot transmite infecții. În România, țânțarii pot transmite virusul West Nile, iar căpușele pot transmite boala Lyme și alte infecții. Muşcăturile de ploșnițe şi purici provoacă în principal mâncărime, tulburări de somn, anxietate și uneori infecții secundare prin scărpinare. Până în prezent, nu există dovezi convingătoare că ele transmit în mod obișnuit boli infecțioase oamenilor”, a subliniat dr. Bănărescu.

În ceea ce priveşte reacțiile la înțepăturile de insecte, acestea, diferă de la o persoană la alta din mai multe motive, mai spune medicul.

„Există mai multe ipoteze privind atracția țânțarilor, însă nu există o concluzie unică bine stabilită. Insectele sunt atrase de căldură, umiditate și de anumite substanțe din mirosul pielii. Compoziția mirosului corporal și a microbiomului pielii diferă de la o persoană la alta. A doua explicație ţine de răspunsul sistemului imun. Mâncărimea și umflătura apar ca reacție la proteinele din saliva insectei. Unele persoane reacționează foarte puțin, iar altele dezvoltă umflături mari.

Este posibil ca o persoană să fie mușcată fără să apară imediat semne vizibile pe piele. De exemplu, în cazul ploșnițelor, unele persoane nu dezvoltă leziuni sau le observă abia după un anumit timp. De asemenea, reacția organismului se poate schimba în timp. După expuneri repetate, o persoană poate deveni sensibilizată sau dimpotrivă poate dezvolta toleranță”, a explicat medicul alergolog.

Tratamentul potrivit pentru înțepăturile de insecte

În funcţie de reacţia organismului şi de tipul de înţepătură, tratamentul este personalizat. În principiu, zona trebuie spălată cu apă și săpun, iar mâncărimea poate fi ameliorată cu o compresă rece, nu cu gheaţă direct pe piele.

„Este important să evităm scărpinarea, deoarece leziunile se pot suprainfecta. Pentru mâncărime și inflamație se pot utiliza, la recomandarea medicului sau farmacistului, un antihistaminic și uneori un corticosteroid topic pentru o perioadă scurtă. Antibioticele nu sunt necesare de rutină. Roșeața și umflarea imediată sunt de obicei reacții inflamatorii, nu infecții. Antibioticul se administrează numai dacă medicul constată o infecție bacteriană.

Dacă după o înțepătură de albină acul a rămas în piele, acesta trebuie îndepărtat cât mai repede. Dacă o căpușă a rămas prinsă de piele, este recomandat să vă adresați cât mai repede unui cadru medical pentru îndepărtarea corectă și evaluarea zonei. În cazul ploșnițelor sau puricilor, tratamentul pielii calmează simptomele, dar problema nu se rezolvă fără eliminarea insectelor din locuință și în cazul puricilor, fără tratarea animalelor de companie”, a precizat dr. Bănărescu.

Complicaţiile înţepăturilor de insecte

Orice reacție cu dificultate de respirație, umflarea limbii sau a gâtului, amețeală severă sau leșin reprezintă o urgență și necesită apelarea imediată a serviciului de urgență. Aceste manifestări pot indica anafilaxie. Anafilaxia poate apărea și fără urticarie, deci lipsa petelor pe piele nu exclude o reacție severă.

„Pe lângă aceste simptome, la fel de îngrijorătoare sunt: senzația de înghițire dificilă, voce răgușită apărută brusc, paloare, transpirații reci sau stare de slăbiciune bruscă, urticarie extinsă asociată cu vărsături, dureri abdominale sau dificultăți respiratorii şi deteriorarea rapidă a stării generale.

Persoana care are prescris un autoinjector cu adrenalină trebuie să îl folosească imediat și să apeleze sistemul de urgență. Un aspect important ar fi că antihistaminicul nu înlocuiește adrenalina în anafilaxie. Evaluarea medicală este necesară și în cazul unui număr mare de înțepături, al unei înțepături în gură sau gât, al febrei, durerii progresive, extinderii roșeții, apariției puroiului sau alterării stării generale”, a adăugat medicul alergolog.